SPRINT, sprinturi, s. n. Mărire a vitezei de către un concurent (de obicei în ultima fază a parcursului) la unele întreceri sportive. ♦ Categorie de probe sportive pe distanță scurtă, caracterizată prin viteză foarte mare. – Din fr., engl. sprint.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SPRINT s.n. Mărire a vitezei de către un concurent la o competiție sportivă de fond, de înot etc. (în ultima fază a parcursului). ♦ Categorie de probe sportive pe distanță scurtă, caracterizată prin viteză foarte mare. [< engl., fr. sprint].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SPRINT s. n. mărire a vitezei de către un concurent la o competiție sportivă de fond, de înot etc. (în ultimă fază a parcursului). ◊ categorie de probe sportive pe distanță scurtă, prin viteză foarte mare. (< fr., engl. sprint)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
sprint s. n., pl. sprínturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SPRINT ~uri n. 1) Categorie de probe sportive de mare viteză pe distanțe scurte. 2) Accelerare a vitezei în ultima fază de desfășurare a unor întreceri sportive (alergare, ciclism, patinaj, natație etc.). /<engl., fr. sprint
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink