SPULBERĂTÓR, -OÁRE, spulberători, -oare, adj. (Rar) Care spulberă; care este spulberat. – Spulbera + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
spulberătór adj. m., pl. spulberătóri; f. sg. și pl. spulberătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SPULBERĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care spulberă. /a (se) spulbera + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink