SPÚRIU adj. v. fals, inautentic, inventat, mincinos, născocit, neadevărat, neautentic, neîntemeiat, nereal, plăsmuit, scornit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
spuríu s.n. (înv.) 1. (în forma: șpurius) presimțire, bănuială. 2. fler, perspicacitate.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
spúriu (-ii), s. m. – (Trans. de N) Bastard, fiu natural. – Var. șpuriu, Bucov. spur. Lat. spuriur, fără îndoială indirect. Drăganu, Dacor., II, 611-7, certifică caracterul popular al cuvîntului; dar. pron. șpuriu, cu ș (BL, VI, 199), inidică o proveniență mag. sau germ. – Der. spureancă (var. Bucov. spuroaică), s. f. (fiică naturală).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink