Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: spânzura (verb tranzitiv) , spânzurare (substantiv feminin)   
SPÂNZURÁRE, spânzurări, s. f. Acțiunea de a (se) spânzura și rezultatul ei; spânzurat1, spânzurătoare. – V. spânzura.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SPÂNZURÁRE s. 1. spânzurat, spânzurătoare, stran-gulare, (înv.) spânzurătură. (~ condamnatului.) 2. agățare, agățat, atârnare, atârnat, prindere, prins, spânzurat, suspendare, (livr.) acroșaj, acroșare, (pop.) aninare, aninat. (~ unui obiect în cui.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
spânzuráre s. f., g.-d. art. spânzurării; pl. spânzurări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SPÂNZURÁ, spấnzur, vb. I. 1. Tranz. A omorî, a executa pe cineva (în urma unei condamnări) prin strangulare, cu ajutorul spânzurătorii (2). ◊ Expr. (Absol.) A tăia și a spânzura, se spune despre o persoană care abuzează în mod nelimitat de puterea, de autoritatea sa. ♦ Refl. A se sinucide, strangulându-se cu ștreangul. 2. Tranz. A agăța un obiect de unul dintre capete, lăsând restul să atârne liber în jos. ◊ Expr. (Fam.) A spânzura (cuiva) lingurile la brâu (sau de gât) = a nu da mâncare celui care vine târziu la masă. ♦ Refl. A se agăța, a se prinde (și a se ține strâns) de cineva sau de ceva; a se atârna. ♦ Intranz. A atârna, a cădea liber în jos (fiind prins sau agățat de ceva în partea superioară). 3. Intranz. (Înv. și pop.; în expr.) A spânzura de... (sau de la... ) = a depinde de..., a fi condiționat de... 4. Tranz. Fig. (Fam.) A cheltui o sumă de bani (fără rost, pe lucruri care nu sunt strict necesare). – Probabil lat. *expendiolare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE SPÂNZURÁ mă spănzur intranz. A-și pierde viața prin strangulare (cu ștreangul). /<lat. expendiolare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SPÂNZURÁ spânzur 1. tranz. 1) (un obiect) A prinde în (sau de) ceva, lăsând să atârne liber în jos; a anina; a agăța; a suspenda; a atârna. ◊ ~ cuiva lingurile la brâu (sau de gât) a lăsa flămând. 2) A omorî prin strangulare. ◊ A tăia și ~ a face abuz de putere. 2. intranz. A atârna liber în jos. /<lat. expendiolare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SPÂNZURÁ vb. 1. a (se) strangula. (S-a ~ și a murit.) 2. (rar) a atârna. (Pe vinovat l-au ~ în furci.) 3. a (se) agăța, a (se) atârna, a (se) prinde, a (se) suspenda, (livr.) a (se) acroșa, (pop.) a (se) anina, a (se) zgrepțăna, (reg.) a (se) tăgârța, (prin Munt.) a (se) atăgârța, (Transilv.) a (se) împrinde. (A ~ ceva în cui.) 4. a atârna, a sta. (Pe perete ~ un tablou.) 5. a atârna, a cădea, a curge. (Părul îi ~ pe spate.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SPÂNZURÁ vb. v. atârna, depinde.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
spînzurá (-r, -át), vb.1. A atîrna, a agăța. – 2. A-și pune ștreangul de gît. – 3. A sta atîrnat, suspendat. – 4. A depinde. – 5. (Refl.) A se agăța, a se prinde, a se apuca de un obiect mai înalt. – 6. (Refl.) A cheltui fără rost. – Mr. (a)spindur(are), megl. spinzur(ari). Lat. pendĕre, prin intermediul unei der. mai puțin clară; *pendiāre (Pușcariu 1623), care pare dificil; *pendŭlāre (Meyer, Alb. St., IV, 74), care nu ar fi posibil; *expendĭolāre (Pascu, I, 159; Candrea; Scriban; cf. Densusianu, Rom., XXXIII, 286 și Tiktin), cf. it. penzolare, care se potrivește fonetic dar pare greu de admis în lat. Uz general (ALR, I, 288). Der. spînzurat, adj. (atîrnat, agățat; s. m., poznaș, ștrengar); spînzurătoare, s. f. (instrument de spînzurat, furci).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
spânzurá vb., ind. prez. 1 sg. spânzur, 3 sg. și pl. spânzură; part. spânzurát
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)