Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
SPÂRCUÍ, spârcuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A rupe în bucăți; a sfâșia, a sfârtica, a ciopârți. ♦ A distruge, a nimici; a pune pe fugă, a risipi, a împrăștia. ♦ Refl. A evacua f******e în mici cantități (și des). [Prez. ind. și: spấrcui] – Spârc + suf. -ui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SPÂRCUÍ vb. v. împrăștia, risipi, sfârteca, sfâșia, spulbera, vântura.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
spârcuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. spârcuiésc, imperf. 3 sg. spârcuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. spârcuiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A SPÂRCUÍ ~iésc tranz. înv. A rupe în bucăți (cu mâinile, dinții, colții, ghearele etc.); a sfâșia; a sfârteca. /spârc + suf. ~ui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink