Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
SPĂLĂCÍRE, spălăciri, s. f. Faptul de a se spălăci; decolorare. – V. spălăci.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SPĂLĂCÍRE s. decolorare, ieșire. (~ unui material textil.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
spălăcíre s. f., g.-d. art. spălăcírii; pl. spălăcíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SPĂLĂCÍ, spălăcesc, vb. IV. Refl. A-și pierde culoarea inițială, a deveni mai șters, a se decolora (la spălat sau la soare). – Din spăla.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE SPĂLĂCÍ pers. 3 se ~éște intranz. 1) (despre obiecte colorate) A-și pierde culoarea inițială sub acțiunea unor factori externi; a se șterge; a se decolora. 2) fig. (mai ales despre ochi) A deveni inexpresivi. /a spăla + suf. ~ăci
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SPĂLĂCÍ ~ésc tranz. rar A face să se spălăcească. /a spăla + suf. ~ăci
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SPĂLĂCÍ vb. a se decolora, a ieși, (reg.) a se serbezi, a se spălătoci. (Țesătura s-a ~ la spălat.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
spălăcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. spălăcésc, imperf. 3 sg. spălăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. spălăceáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink