spătáre s.f. (reg.) partea strungii de la stână de care stau rezemați ciobanii cu spatele când mulg oile.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
SPĂTÁR1, spătare, s. n. Parte mai înaltă a unui scaun, fotoliu etc., care servește pentru a sprijini spatele persoanei care stă pe ele; rezemătoare, spetează. – Spată + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SPĂTÁR1 ~e n. 1) Parte mai înaltă a unui scaun sau a unui fotoliu de care își sprijină spatele persoana ce stă pe ele; spetează; rezemătoare. 2) Parte a hamului care se așază pe spatele calului. /spate + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SPĂTÁR1, spătare, s. n. Spetează a unui scaun. – Din spată2 + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
SPĂTÁR s. v. gâtar, strunga.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SPĂTÁR s. 1. rezemătoare, spate, spetează, (înv. și reg.) spată. (~ la un scaun.) 2*. (reg.) spate. (~ la o stână.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
spătár (obiect) s. n., pl. spătáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink