SPĂTĂRÍE, spătării, s. f. 1. Demnitatea, rangul de (mare) spătar2. ♦ Instituție condusă de (marele) spătar2; clădire în care funcționa această instituție. 2. Sală din palatul domnesc unde aveau loc unele ceremonii și unde era așezat tronul. ◊ Spătăria (cea) mică = camera de lucru a domnului. – Spătar2 + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SPĂTĂRÍE, spătării, s. f. (Înv.) 1. Demnitatea, rangul de (mare) spătar. ♦ Instituția condusă de (marele) spătar; clădirea în care funcționa această instituție. 2. Sală din palatul domnesc unde aveau loc unele ceremonii și unde era așezat tronul. ◊ Spătăria (cea) mică = camera de lucru a domnitorului. – Din spătar2 + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
SPĂTĂRÍE s. v. arsenal.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
spătăríe s. f., art. spătăría, g.-d. art. spătăríei; pl. spătăríi, art. spătăríile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SPĂTĂRÍE ~i f. ist. 1) Funcția de spătar. 2) Durata acestei funcții. 3) Sediul spătarului. 4) Sală din palatul domnesc unde se afla tronul. ◊ ~a cea mică camera de lucru a domnitorului. /spătar + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink