STABILIMÉNT, stabilimente, s. n. (Ieșit din uz) Așezământ, instituție comercială, industrială etc.; p. ext. localul unui astfel de așezământ. – Din it. stabilimento.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STABILIMÉNT s.n. (Ieșit din uz) Așezământ, instituție; (p. ext.) local în care funcționează o instituție. [Pl. -te, -turi. / < it. stabilimento].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
STABILIMÉNT s. n. așezământ, instituție comercială, industrială, de sănătate; localul însuși. (< it. stabilimentó)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
STABILIMÉNT s. v. așezământ, firmă, fundație, instituție, întreprindere, unitate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
stabilimént s. n., pl. stabiliménte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink