STACÁNĂ, stacane, s. f. (Pop. și fam.) Cană de pământ, ceașcă sau pahar mare. ♦ Conținutul unui astfel de vas. [Var.: (reg.) stacán s. n.] – Din rus. stakan.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
stacánă (-ne), s. f. – (Mold.) Vas. – Var. stacan. Sl. stokanŭ (Cihac, II, 359), cf. rus. (do)stakanŭ.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
stacánă s. f., g.-d. art. stacánei; pl. stacáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STACÁNĂ ~e f. pop. 1) Cană mare. 2) Conținutul unei asemenea căni. /<rus. stakan
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink