STÁGIU, stagii, s. n. 1. Perioadă de timp în cursul căreia un angajat începător lucrează pentru a dobândi experiență în profesiunea sau în specialitatea lui, pentru a-și dovedi aptitudinile profesionale și capacitatea de muncă. ♦ Vechimea în muncă a unui angajat (începător). 2. (În sintagma) Stagiu militar = perioadă de timp în care o persoană prestează serviciu activ în cadrele armatei, pentru a se iniția în problemele militare. 3. Perioadă de timp care constituie o etapă în desfășurarea unei acțiuni, a unui proces etc. – Din fr. stage. Cf. lat. stagium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STÁGIU s.n. 1. Timp de practică pe care trebuie să o facă un începător pentru a dobândi experiență în profesiunea sau specialitatea sa. ♦ Stagiu militar = perioadă în care cineva își face serviciul militar. 2. Perioadă, etapă, stadiu de pregătire; situație tranzitorie. [Pron. -giu. / cf. lat. stagium, fr. stage].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
STÁGIU s. n. 1. practică pe care trebuie să o facă un începător pentru a dobândi experiență în profesiunea sau specialitatea sa. ◊ vechime în muncă a unui angajat (începător). ♦ ~ militar = perioadă în care cineva își face serviciul militar. 2. perioadă, etapă, stagiu de pregătire; situație tranzitorie. (< fr. stage, lat. stagium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
STÁGIU s. 1. stagiatură. (Face un an de ~ în uzină.) 2. v. armată.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
stágiu (-ii), s. n. – Perioadă de lucru, practică, interimat. Fr. stage. – Der. stagiar, adj., din fr. stagiare; stagiune, s. f., din it. stagione.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
stágiu s. n. [-giu pron. -giu], art. stágiul; pl. stágii, art. stágiile (sil. -gi-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STÁGIU ~i n. Perioadă de timp în care un angajat începător se inițiază în exercitarea profesiunii într-un anumit loc. [Sil. -giu] /<lat. stagium, fr. stage
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink