STALACTÍTĂ, stalactite, s. f. Depunere calcaroasă de formă conică fixată cu baza pe tavanul unor goluri subterane (peșteri, galerii), rezultată din depunerea, de-a lungul timpului, a calcitului din picăturile de apă. – Din fr. stalactite.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STALACTÍTĂ s.f. 1. Formație calcaroasă în formă de con alungit, care atârnă de tavanul peșterilor. 2. (Arte) Element decorativ care imită în mod stilizat forma unei stalactite. [Var. stalactit s.m. / < fr. stalactite, cf. gr. stalaktos – care pică].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
STALACTÍTĂ s. f. 1. formație calcaroasă, țurțur, care atârnă de tavanul peșterilor. 2. (arhit.) element decorativ de această formă. (< fr. stalactite)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
stalactítă s. f., pl. stalactíte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STALACTÍTĂ ~e f. Coloană calcaroasă de formă conică, fixată de tavanul peșterilor și al galeriilor subterane și formată prin scurgerea de apă cu conținut bogat de carbonat de calciu. /<fr. stalactite
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink