STÁNIC, -Ă, stanici, -ce, adj. (Despre compuși ai staniului) Care conține staniu (tetravalent). ◊ Acid stanic = acid oxigenat al staniului. ♦ Privitor la staniu. – Din fr. stannique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STÁNIC, -Ă adj. (Chim.) Care conține staniu tetravalent. [< fr. stannique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
STÁNIC, -Ă adj. (despre compuși ai staniului) care conține staniu tetravalent. (< fr. stannique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
stánic adj. m., pl. stánici; f. sg. stánică, pl. stánice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink