STÁNIȘTE, staniști, s. f. 1. (Reg.) Loc răcoros, umbros unde se odihnesc vitele vara, în timpul căldurilor de la amiază; zăcătoare. ♦ (Ir.) Loc de întâlnire, de popas. 2. (Mil.; înv.) Tabără, cantonament. – Din sl. stanište.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STÁNIȘTE s. (reg.) bătătură, bouriște, meriză, merizătoare, meriziș, meriziște, meriziștină, merizuș, toriște, zăcătură, (Transilv., prin Maram. și Olt.) stavă, (Munt.) storiște, (Transilv. și Ban.) zăcătoare. (Vitele se odihnesc vara la ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
STÁNIȘTE s. v. cantonament, tabără.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
stániște s. f., g.-d. art. stániștii; pl. stániști
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STÁNIȘTE ~i f. 1) reg. Loc umbrit și răcoros unde se odihnesc vara animalele la amiază. 2) fig. Așezare omenească; localitate. /<sl. stanište
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink