STATÍV, stative, s. n. Dispozitiv folosit la montarea și la susținerea unor piese și aparate (de laborator). – Din germ. Stativ, fr. statif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STATÍV s.n. 1. Dispozitiv de laborator pentru susținerea aparatelor în timpul lucrului. ♦ Parte a unui microscop care susține dispozitivul optic. 2. Trepied montabil cu planșetă, pe care se fixează aparatul fotografic sau cinematografic, instrumentele geodezice etc. [< germ. Stativ, fr. statif].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
STATÍV s. n. 1. dispozitiv pentru susținerea unor piese sau aparate de laborator. ◊ parte a unui microscop care susține dispozitivul optic. 2. trepied montabil, cu planșetă, pe care se fixează aparatul fotografic sau cinematografic, aparatele de iluminat, instrumentele geodezice etc. (< germ. Stativ, fr. statif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
statív (suport) s. n., pl. statíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STATÍV ~e n. chim. Dispozitiv pentru susținerea vaselor sau aparatelor; suport de laborator. /<germ. Stativ, fr. statif
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink