STATOCÍST, statociste, s. n. Organ auditiv al nevertebratelor. – Din fr. statocyste.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STATOCÍST s.n. (Biol.) Organ, în formă de veziculă, la nevertebrate, compus dintr-un lichid în care sunt înglobate statolite și având un rol important în menținerea poziției corpului. V. otocist. [< fr. statocyste, cf. gr. statos – care stă, kystis – vezică].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
STATOCÍST s. n. 1. organ, în formă de veziculă, la nevertebrate, dintr-un lichid în care sunt înglobate statolite și având un rol important în menținerea poziției corpului. 2. celulă vegetală senzitivă pentru perceperea e**********r gravitaționale. (< fr. statocyste)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
statocíst s. n., pl. statocíste
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink