STATÓR, statoare, s. n. Parte a unei mașini de forță (generatoare sau motoare) care este imobilă în timpul funcționării mașinii, fiind solidarizată cu carcasa mașinii sau constituind însăși carcasa. – Din fr. stator, germ. Stator.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STATÓR s.n. Partea fixă a unei mașini de forță înăuntrul căreia se învârtește rotorul. [< fr. stator].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
STATÓR s. n. partea fixă a unei mașini de forță, înăuntrul căreia se învârtește rotorul. (< fr. stator, germ. Stator)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
statór s. n., pl. statoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STATÓR ~oáre n. tehn. Parte a unei mașini de forță motoare sau generatoare (înăuntrul căreia se învârtește un rotor). /<fr. stator, germ. Stator
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink