STATORNICÍE s. f. Fermitate, constanță, neclintire (în păreri, în hotărâri etc.). ♦ Fidelitate, devotament. – Statornic + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STATORNICÍE f. Caracter statornic. [G.-D. statorniciei] /statornic + suf. -ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
STATORNICÍE s. 1. v. consecvență. 2. v. fidelitate. 3. v. stăruință. 4. v. hotărâre.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
STATORNICÍE s. v. durabilitate, rezistență, soliditate, tărie, trăinicie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
statornicíe s. f., art. statornicía, g.-d. statornicíi, art. statornicíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink