Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
STATORNICÍRE, statorniciri, s. f. Actiunea de a (se) statornici și rezultatul ei; stabilire, fixare. – V. statornici.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STATORNICÍRE s. 1. v. stabilire. 2. stabilire. (~ unor relații de prietenie.) 3. determinare, fixare, precizare, stabilire. (~ datei exacte a evenimen-tului.) 4. v. consfințire. 5. încuibare, înrădăcinare. (~ unui obicei.) 6. (fig.) împământenire, înce-tățenire. (~ unei practici.) 7. v. permanentizare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
STATORNICÍRE s. v. consolidare, constituire, creare, fundare, instituire, încheiere, înființare, întărire, întemeiere, orga-nizare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
statornicíre s. f., g.-d. art. statornicírii; pl. statornicíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STATORNICÍ, statornicesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) așeza, a (se) stabili într-un loc (pe timp mai îndelungat sau permanent). 2. Tranz. A fixa, a stabili ceva, a preciza, a decide, a hotărî. – Din statornic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE STATORNICÍ mă ~ésc intranz. 1) A se aranja cu traiul într-un loc; a se stabili; a se așeza. 2) (despre obiceiuri, idei etc.) A intra adânc în uz; a deveni obișnuit; a se încetățeni; a se împământeni; a se înrădăcina; a se consfinți. /Din statornic
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A STATORNICÍ ~ésc tranz. 1) A face să se statornicească. 2) rar A face să intre în acțiune; a stăbili; a instaura. ~ alte rânduieli. /Din statornic
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
STATORNICÍ vb. 1. v. stabili. 2. a (se) stabili, (fig.) a (se) întrona. (Între cele două state s-au ~ relații prietenești.) 3. a determina, a fixa, a preciza, a stabili. (Cum ați ~ concentrația vinului?) 4. v. consfinți. 5. a se încuiba, a se înrădăcina, (fig.) a se înțeleni. (Un obicei care s-a ~.) 6. (fig.) a se împământeni, a se încetățeni. (S-a ~ următoarea practică ...) 7. v. institui. 8. a determina, a fixa, a hotărî, a preciza, a stabili, (înv.) a defige, a însemna, a statori. (A ~ un nou termen.) 9. v. ordona. 10. v. orândui. 11. v. permanentiza.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
STATORNICÍ vb. v. consolida, constitui, crea, ctitori, funda, institui, încheia, înființa, întări, întemeia, organiza.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
statornicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. statornicésc, imperf. 3 sg. statorniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. statorniceáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink