STATORNICITÓR, statornicitori, s. m. (Rar) Persoană care statornicește, care stabilește; întemeietor. – Din statornici + suf. -(i)tor.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
statornicitór, statornicitóri, s.m. (înv.) întemeietor.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink