STATUÁR, -Ă, statuari, -e, adj., s. f. 1. Adj. Privitor la statui, care ține de sculptarea statuilor. ♦ Ca o statuie; monumental. 2. S. f. Arta statuară (1); (concr.) operă statuară. [Pr.: -tu-ar] – Din fr. statuaire, lat. statuarius.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STATUÁR, -Ă adj. Referitor la statui. ♦ Ca o statuie; monumental. // s.m. Sculptor de statui. [Pron. -tu-ar. / cf. fr. statuaire, lat. statuarius].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
STATUÁR, -Ă I. adj. referitor la statui. ◊ ca o statuie; monumental. II. s. f. arta de a face statui. (< fr. statuaire, lat. statuarius)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
STATUÁR adj. monumental. (Artă ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
statuár adj. m. (sil. -tu-ar), pl. statuári; f. sg. statuáră, pl. statuáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STATUÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care seamănă cu o statuie; de tipul statuilor. 2) Care ține de statui; propriu statuilor. Marmură ~ă. [Sil. -tu-ar] /<fr. statuaire, lat. statuarius
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink