STATUTÁR, -Ă, statutari, -e, adj. Conform unui statut, bazat pe un statut; prevăzut, înscris într-un statut. – Din fr. statutaire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STATUTÁR, -Ă adj. Care este prevăzut, consemnat într-un statut; conform unui statut. [Cf. fr. statutaire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
STATUTÁR, -Ă adj. bazat pe un statut; conform unui statut. (< fr. statutaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
statutár adj. m., pl. statutári; f. sg. statutáră, pl. statutáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STATUTÁR ~ă (~i, ~e) Care ține de statut; propriu statutului. /<fr. statutaire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink