STEBLÚȚĂ, stebluțe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui steblă. – Steblă + suf. -uță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
steblúță s. f. (sil. -blu-), g.-d. art. steblúței; pl. steblúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink