STELÁJ, stelaje, s. n. Mobilă formată din rafturi suprapuse, pe care se pot așeza cărți sau alte obiecte; etajeră. – Din germ. Stellage.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STELÁJ s. n. 1. piesă de mobilier formată din rafturi suprapuse, pe care se așază cărți sau alte obiecte; etajeră. 2. schelet metalic care susține aparate, instrumente și dispozitive, o instalație electrică. (< germ. Stellage)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
steláj s. n., pl. steláje
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STELÁJ ~e n. Mobilă formată din rafturi suprapuse; etajeră mare. /<germ. Stellage
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink