Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
STELÍT s. n. Aliaj de cobalt, crom, molibden, tungsten, fier etc., dur și inoxidabil, din care se fac instrumente chirurgicale sau piese cu care se lucrează la temperaturi înalte și în medii oxidante. – Din fr. stellite, germ. Stellit.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STELÍT n. Aliaj complex (de cobalt, crom, wolfram, molibden și fier), foarte dur, inoxidabil, cu rezistență mare la temperaturi înalte, întrebuințat la fabricarea instrumentelor chirurgicale, a unor scule așcheietoare și la acoperirea unor piese supuse uzurii. /<fr. stellite, germ. Stellit
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
STELÍT s.n. Aliaj de cobalt, crom, wolfram, molibden și fier, dur și inoxidabil. [< fr. stellite, germ. Stellit].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
STELÍT s. n. aliaj de cobalt, crom, wolfram, molibden și fier, dur și inoxidabil. (< fr. stellite, germ. Stellit)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
stelít s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STELÍ, stelesc, vb. IV. Intranz. (În expr.) A-i steli (cuiva) ochii, se spune când cineva are o amețeală și i se pare că vede stele în fața ochilor. – Din stele (pl. lui stea).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
stelí, stelésc, vb. IV 1. (înv.) a luci. 2. (reg.; despre stele) a răsări.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink