STELÚȚĂ, steluțe, s. f. I. Diminutiv al lui stea (I 1); stelișoară. ♦ Fig. Scânteie. II. P. a**l. 1. Obiect, desen etc. în formă de stea (mică). ♦ Asterisc. 2. (La pl.) Pastă făinoasă tăiată în formă de stea (care se pune în supă). 3. Cusătură în formă de stea. 4. Pată de păr alb pe fruntea unor animale. 5. Fulg de zăpadă. 6. Stea (II 2) (mică). II. 1. Plantă erbacee cu frunze ovale și cu flori albe (Stellaria nemorum). 2. Compus: steluțe-de-munte = floare-de-colț. – Stea + suf. -uță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STELÚȚĂ s. 1. v. asterisc. 2. (reg.) strelici. (~e de grăsime, în supă.) 3. (BOT.; Stellaria nemorum) (reg.) albumeală, bătrâniș, iarbă-moale, steaua-fetei. 4. (BOT.; Erigeron alpinus și racemosus) (reg.) ochiul-boului.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
STELÚȚĂ s. v. albumeală, albumiță, bătrâniș, bumbișor, floarea-reginei, floare-de-colț, licurici, rocoțea, scânteiuță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
stelúță s. f., g.-d. art. stelúței; pl. stelúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STELÚȚĂ ~e f. (diminutiv de la stea) 1) Pată mică de culoare albă pe fruntea unor animale. 2) la pl. Pastă făinoasă în formă de stele mici. 3) Fulg de zăpadă. 4) Cusătură în formă de stea. 5) Ochi de grăsime pe suprafața unor alimente lichide ferbinți. 6) Plan-tă erbacee cu tulpina păroasă, cu frunze late, alungite, cu flori albe, ce crește prin locuri umbroase și umede. /stele + suf. ~uță
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
STELUȚA-FÉTEI s. v. răcovină.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink