STÉNIC, -Ă, stenici, -ce, adj. (Livr.) Întăritor. – Din fr. sthénique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STÉNIC, -Ă adj. (Liv.) Care fortifică, dă putere; întăritor. [< fr. sthénique, cf. gr. sthenos].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
STÉNIC, -Ă adj. întăritor. (< fr. sthénique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
STÉNIC adj. v. întăritor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Stenic ≠ astenic
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
sténic adj. m., pl. sténici; f. sg. sténică, pl. sténice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STÉNIC ~că (~ci, ~ce) livr. Care dă putere fizică; fortificator; întăritor. /<fr. sténique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink