Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
STÉREO subst., adj. invar. 1. Subst. Stereofonie. 2. Adj. invar. Referitor la stereofonie; cu proprietăți stereofonice. [Pr.: -re-o] – Din fr. stéréo.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STÉREO adj. invar. Care ține de stereofonie; bazat pe stereofonie. Înregistrare ~. [Sil. -re-o-] /<fr. stéréo
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
STEREO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „solid”, „rigid”; „spațial”, „tridimensional”, „referitor la mai multe poziții în spațiu”. [Pron. -re-o-. / < fr. stéréo-, germ., it. stereo-, cf. gr. stereos – solid].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
STEREO1- elem. „solid”, „în relief, tridimensional”. (< fr. stéréo-, cf. gr. stereos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
STEREO2 I. adj. inv. stereofonic. II. s. n. inv. (poligr.) stereotip (III). (< fr. stéréo)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
STÉREO adj. invar. v. stereofonic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
stéreo adj. invar.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink