STEREOACÚSTICĂ s. f. Ramură a acusticii care se cupă cu determinarea direcțiilor din care vin sunetele. [Pr.: -re-o-a-] – Din fr. stéréo-acoustique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STEREOACÚSTICĂ f. Ramură a acusticii care se ocupă cu studiul sunetelor sub aspectul determinării direcției din care pornesc acestea. /<fr. stéréoacustique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
STEREOACÚSTICĂ s.f. Ramură a acusticii care se ocupă cu determinarea direcțiilor din care vin sunetele. [Pron. -re-o-a-, gen. -cii. / cf. fr. stéréoacoustique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
STEREOACÚSTICĂ s. f. ramură a acusticii care se ocupă cu determinarea direcțiilor din care vin sunetele. (< fr. stéréoacustique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
stereoacústică s. f. (sil. -re-o-a-), g.-d. art. stereoacústicii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink