STEREOFONÍE s. f. Procedeu de reproducere a sunetelor (înregistrate) caracterizat printr-o reconstituire a repartiției spațiale a surselor sonore care dă ascultătorului senzația că se află chiar în apropierea sursei; stereo. [Pr.: -re-o-] – Din fr. stéréophonie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STEREOFONÍE f. Procedeu de înregistrare și de redare a sunetelor care dă ascultătorului senzația că se află lângă sursele sonore sau chiar în mijlocul lor. [G.-D. stereofoniei] /<fr. stéréophonie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
STEREOFONÍE s.f. Procedeu de înregistrare și redare a sunetului, care permite reconstituirea spațială a sursei sonore în timpul audiției. [Gen. -iei. / < fr. stéréophonie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
STEREOFONÍE s. f. tehnică de înregistrare și redare a sunetului, care dă ascultătorului senzația de spațialitate a surselor sonore. (< fr. stéréophonie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
stereofoníe s. f. (sil. -re-o-) → fonie
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink