STEREOSTÁTICĂ f. Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul legilor echilibrului corpurilor solide; statica solidelor. /<fr. stéréostatique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
STEREOSTÁTICĂ s.f. Parte a fizicii care studiază echilibrul corpurilor solide. [Gen. -cii. / < fr. stéréostatique, cf. gr. stereos – solid, statikos – care stă în echilibru].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
stereostátică s. f. (sil. -re-o-; mf. -sta-), g.-d. art. stereostáticii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STEREOSTÁTIC, -Ă, stereostatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a fizicii care studiază echilibrul corpurilor solide. 2. Adj. De stereostatică (l). [Pr.: -re-o-] – Din fr. stéréostatique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STEREOSTÁTIC, -Ă adj. Referitor la stereostatică. [Cf. fr. stéréostatique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
STEREOSTÁTIC, -Ă I. adj. referitor la stereostatică. II. s. f. ramură a fizicii care studiază echilibrul corpurilor solide. (< fr. stéréostatique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink