STIBÍNĂ, stibine, s. f. Sulfură naturală de stibiu, cristalizată în sistemul rombic. – Din fr. stibine, germ. Stibin.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STIBÍNĂ s.f. Sulfură naturală de stibiu. [< fr. stibine].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
STIBÍNĂ s. f. sulfură naturală de stibiu; antimonit. (< fr. stibine, germ. Stibin)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
STIBÍNĂ s. (CHIM.) antimonit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
stibínă s. f., g.-d. art. stibínei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink