STÍBIU s. n. (Chim.) Antimoniu. – Din lat. stibium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STÍBIU n. Metaloid alb-argintiu, întrebuințat pentru realizarea unor aliaje în poligrafie, în industria cauciucului și în tehnică; antimoniu. /<lat. stibium
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
STÍBIU s.n. Antimoniu. [Pron. -biu. / < lat. stibium].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
STÍBIU s. n. antimoniu. (< lat. stibium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
STÍBIU s. (CHIM.) antimoniu, (înv.) sârmea, surmă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
stíbiu s. n. [-biu pron. -biu], art. stíbiul; simb. Sb
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink