STÍGMĂ, stigme, sf. (Biol.) Organit fotosensibil al flagelatelor, în formă de pată roșie lângă corpusculul bazal, care servește la orientarea animalului spre lumina cea mai potrivită. – Din lat., fr. stigma.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STÍGMĂ s.f. (Zool.) 1. Organit specializat pentru recepționarea e**********r luminoase, la protozoare. 2. Stigmat (2, 3). [< fr., it., lat., gr. stigma].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
STÍGMĂ1 s. f. 1. organit specializat pentru receptarea e**********r luminoase, la protozoare. 2. stigmat (3, 4). (< fr., lat. stigma)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
-STÍGMĂ2 elem. stigmati-.
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
stígmă s. f., pl. stígme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink