STIHÁR2, stihari, s. m. (Rar) Poet, versificator. – Stih + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STIHÁR1, stihare, s. n. Veșmânt lung și larg pe care îl poartă preoții ortodocși în timpul serviciului religios. – Din ngr. stihárion.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STIHÁR s. v. poet.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
stihár (-re), s. n. – Veșmînt, ornament liturgic. Mgr. στιχάριον, ngr. στιχάρι (Murnu 53; cf. Vasmer, Gr., 136), cf. sl. sticharŭ.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
stihár (persoană) s. m., pl. stihári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
stihár (obiect) s. n., pl. stiháre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STIHÁR ~e n. (în biserica ortodoxă) Haină îmbrăcată de preoți în timpul slujbei religioase. /<ngr. stihárion, sl. stihari
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink