STIHUITÓR, stihuitori, s. m. Versificator, poet. [Pr.: -hu-i-] – Stihui + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STIHUITÓR s. v. poet, versificator.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
stihuitór s. m. (sil. -hu-i-), pl. stihuitóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STIHUITÓR ~i m. 1) înv. Autor de stihuri; versificator. 2) peior. Poet lipsit de talent. /a stihui + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink