STIMÁBIL, -Ă, stimabili, -e, adj., s. m. și f. (Azi fam. sau ir.) (Om) vrednic de stimă, de considerație, de respect. – Din it. stimabile.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STIMÁBIL, -Ă adj. (adesea s.; astăzi ironic) Demn de stimă, de considerație. [Cf. it. stimabile].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
STIMÁBIL, -Ă adj., s. m. f. (om) demn de stimă. (< it. stimabile)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
STIMÁBIL adj. cinstit, onorabil, onorat, prețuit, respectabil, respectat, stimat, venerabil, (înv.) omenit, preacinstit. (O familie ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Stimabil ≠ abject, mizerabil
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
stimábil adj. m., s. m., pl. stimábili; f. sg. stimábilă, pl. stimábile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STIMÁBIL ~ă (~i, ~e) și substantival Care poate fi stimat; care merită stimă; demn de respect; respectabil. /<it. stimabile, fr. estimabile
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink