Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
STIMÁT, -Ă, stimați, -te, adj. Care se bucură de stimă, de considerație; respectat. – V. stima.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STIMÁT, -Ă adj. Care se bucură de stimă, de considerație; respectat. [< stima].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
STIMÁT adj. 1. apreciat, considerat, prețuit, respectat, (pop. fig.) văzut, (înv. fig.) vederos. (Un om ~.) 2. cinstit, onorabil, onorat, prețuit, respectabil, respectat, stimabil, venerabil, (înv.) omenit, preacinstit. (O familie ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Stimat ≠ nestimat
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
STIMÁ, stimez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A avea stimă, considerație pentru cineva sau ceva; a (se) respecta, a (se) cinsti. – Din it. stimare. Cf. fr. estimer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A STIMÁ ~éz tranz. (persoane sau valori umane) A trata cu stimă (izvorâtă dintr-un sentiment de înaltă apreciere); a respecta. /<it. stimare, fr. estimer, lat. aestimare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
STIMÁ vb. I. tr. A avea stimă, considerație (pentru cineva sau ceva); a cinsti, a respecta. [P.i. -mez. / < it. stimare, lat. aestimare – a prețui].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
STIMÁ vb. tr. a avea stimă, considerație; a cinsti, a respecta. (< it. stimare, după fr. estimer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
STIMÁ vb. a aprecia, a cinsti, a considera, a onora, a prețui, a respecta, (înv.) a respectarisi, a respectălui, a respectui, a socoti. (Toți îl ~ în mod sincer.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
stimá vb., ind. prez. 1 sg. stiméz, 3 sg. și pl. stimeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink