STIMULÉNT, stimulente, s. n. 1. Ceea ce stimulează; impuls, imbold, îndemn. 2. Spec. Medicament, substanță care e****ă activitatea unui organ ori sistem sau care se ia ca reconfortant împotriva oboselii. – Din stimula. Cf. fr. stimulant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STIMULÉNT s.n. 1. Ceea ce stimulează, dă un avânt nou; impuls, imbold, îndemn. 2. Medicament, substanță care e****ă activitatea unui organ sau a unui sistem de organe. [Cf. fr. stimulant].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
STIMULÉNT s. n. 1. ceea ce stimulează; impuls, imbold, îndemn. 2. medicament, substanță care e****ă activitatea unui organ sau sistem de organe. (după fr. stimulant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
STIMULÉNT s. 1. (FIZIOL.) e******t, stimul. (~ți senzoriali.) 2. imbold, impuls, îndemn, pornire, stimul, (rar) îmboldire, (reg.) bold, (înv.) năstav, porneală, (grecism înv.) parachinisis, (fig.) mișcare, resort, suport, (înv. și reg. fig.) strămurare. (~ pentru o acțiune.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
stimulént s. n., pl. stimulénte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STIMULÉNT ~e n. 1) Factor (intern sau extern) care stimulează la o acțiune; îndemn; impuls; imbold. ~ moral. 2) Substanță (medicamentoasă) care stimulează activitatea fizică sau psihică a organismului; e******t. ~ c*****c. ~ nervos. ◊ ~ biogen substanță activă din punct de vedere biologic, care se formează în țesuturile animale și vegetale. /v. a stimula
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink