Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: stiva (verb tranzitiv) , stivă (substantiv feminin)   
STIVÁ, stivez, vb. I. Tranz. (Rar) A stivui. – Din stivă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STIVÁ vb. I. tr. (Mar.) A așeza încărcătura unei nave în stivă. [< it. stivare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
STIVÁ vb. tr. a așeza mărfurile din magazia unei nave în stivă. (< it. stivare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
STIVÁ vb. v. stivui.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
stivá vb., ind. prez. 1 sg. stivéz, 3 sg. și pl. stiveáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STÍVĂ, stive, s. f. Mulțime de obiecte de același fel (și cu aceleași dimensiuni), așezate ordonat unele peste altele, pentru a forma o grămadă; grămadă de obiecte astfel formată. – Din ngr. stivás.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STÍVĂ ~e f. Grămadă în care elementele constitutive sunt așezate ordonat unele peste altele. O ~ de lemne. /<ngr. stiva, it. stive
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
STÍVĂ s.f. (Mar.) Magazie, loc pe o navă unde este așezată încărcătura. [< it. stiva].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
STÍVĂ s. f. 1. magazie, loc pe o navă unde este așezată încărcătura. 2. (mar.) cală. (< it. stiva)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
STÍVĂ s. v. cală, hambar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
stívă (-ve), s. f. – Grămadă de obiecte ordonate. It. (ven.) stiva, prin intermediere orientală, cf. ngr. στοίβα, bg. stiva.Der. stiva, vb. (a face stive); stivaj, s. n. (operație de încărcare a unei nave), din it. stivaggio.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
stívă s. f., g.-d. art. stívei; pl. stíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)