Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: stiva (verb tranzitiv) , stivare (substantiv feminin)   
STIVÁRE, stivări, s. f. (Rar) Acțiunea de a stiva și rezultatul ei; stivuire. – V. stiva.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STIVÁRE s.f. Acțiunea de a stiva și rezultatul ei; stivaj. [< stiva].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
STIVÁRE s. v. stivuire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
stiváre s. f., g.-d. art. stivării; pl. stivări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STIVÁ, stivez, vb. I. Tranz. (Rar) A stivui. – Din stivă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STIVÁ vb. I. tr. (Mar.) A așeza încărcătura unei nave în stivă. [< it. stivare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
STIVÁ vb. tr. a așeza mărfurile din magazia unei nave în stivă. (< it. stivare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
STIVÁ vb. v. stivui.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
stivá vb., ind. prez. 1 sg. stivéz, 3 sg. și pl. stiveáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)