STOLNICÉL, stolnicei, s. m. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Dregător domnesc, subaltern al stolnicului, care strângea dijma din pește. – Stolnic + suf. -el.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
stolnicél s. m., pl. stolnicéi, art. stolnicéii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STOLNICÉL ~i m. (în Țara Românească și în Moldova din evul mediu; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Boier de rang inferior stolnicului, care servea mâncarea la masa domnitorului. /stolnic + suf. ~el
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink