STOMATOLOGÍE s. f. Parte a medicinii care studiază anatomia, fiziologia și bolile cavității bucale și ale anexelor ei, mai ales ale dinților. – Din fr. stomatologie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STOMATOLOGÍE s.f. Parte a medicinii care se ocupă cu studiul bolilor cavității bucale. [Gen. -iei. / < fr. stomatologie, cf. gr. stoma – gură, logos – studiu].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
STOMATOLOGÍE s. f. disciplină care studiază anatomia, fiziologia și patologia cavității bucale și a dinților; odontoiatrie. (< fr. stomatologie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
STOMATOLOGÍE s. (MED.) dentistică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
stomatologíe s. f., art. stomatología, g.-d. stomatologíi, art. stomatologíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STOMATOLOGÍE ~i f. Ramură a medicinei care se ocupă cu studierea bolilor cavității bucale (mai ales ale dinților), precum și cu metodele de tratare și de profilaxie a acestora; dentistică. [G.-D. stomatologiei] /<fr. stomatologie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink