Dex strai

STRAI¹, straie, s. n. (Pop.) Haină, îmbrăcăminte, veșmânt. – Et. nec.

STRAI², straiuri, s. n. Parâmă de oțel sau de cânepă cu care se leagă partea superioară a catargului de proră. – Din it. straglio.

STRAI s.n. (Mar.) Parâmă cu care se leagă partea superioară a catargului de proră. [< it. straglio].

STRAI s. n. (mar.) parâmă cu care se leagă partea superioară a catargului de proră. (< it. straglio)

STRAI s. v. haină.

STRAI s. v. cergă, cuvertură, învelitoare, pătură, velință.

strái (-ie), s. f. – 1. Manta. – 2. Cuvertură. – 3. Haină, veșmînt. – 4. (Mold.) Laibăr, mintean. – Mr. strańu. Slov. srajca „îmbrăcăminte”, din sl. sraka, sračica, probabil că cuvîntul sl. a fost considerat ca un dim., cf. dim. rom. străițe „hăinuță”, de unde prin regresiune, forma actuală. Mr. ar putea fi cuvînt diferit, dar oricum sl., cf. sb. tranja, tralje „zdrențe”. Der. de la un lat. *sternium (Tiktin) sau din lat. stramen (DAR, s. v. grui) pare incertă. Cf. și triest., friul. straja „așternut de paie pentru turmă” pe care Serra, Dacor., IX, 192, îl derivă din lat. stragulum, dar care ar putea fi la fel de bine cuvînt sl. – Der. străios, adj. (înv., zdrențăros), care pare să indice aceeași sursă sl., bg. tranja.

strai (haină) s. n., pl. stráie

strai (parâmă) s. n., pl. stráiuri

STRAI¹ ~e n. mai ales la pl. pop. Obiect de îmbrăcăminte; haină. Un rând de ~e. [Monosilabic] /Orig. nec.

STRAI² ~iuri n. Parâmă folosită pentru fixarea părții superioare a catargului de proră. /<it. stagilo

STRAIUL-BROÁȘTEI s. v. mătasea-broaștei.

stráiul-broáștei s. n.