Dex strajă

STRÁJĂ, străji, s. f. 1. Pază, apărare, scut. ◊ Loc. vb. A face (sau a ține) strajă sau a fi (sau a sta, a se pune) de strajă = a străjui, a păzi. ◊ Expr. A-și pune strajă gurii (sau, rar, ochilor) = a-și înfrâna dorința de a vorbi (sau de a privi). ♦ Loc unde stă un paznic; post de veghe. ♦ Cetățuie (situată la oarecare înălțime) în care se adăposteau odinioară străjerii. ♦ (Înv.) Fiecare dintre cele patru unități de timp în care se împărțea noaptea (potrivit cu schimbarea străjerilor); interval de timp cât făcea de strajă un ostaș. 2. (Azi rar) Paznic, străjer, santinelă. ♦ Gardă, escortă. 3. (În sintagma) Foaie de strajă = prima foaie a unei cărți, înaintea paginii de titlu. 4. Fiecare din cei patru stâlpi de la colțurile unei case de bârne. 5. Apărătoare la mânerul unei săbii. 6. Vamă prin care, după mistica religioasă creștină, se presupune că trece sufletul mortului, înainte de a ajunge în fața judecății. 7. Sfoară sau funie folosită la diferite instrumente de prins pește. [Var.: (reg.) streájă s. f.] – Din sl. straža.

STRÁJĂ s. 1. v. pază. 2. gardă, pază, veghe, (înv., în Mold.) aret. (Stă de ~.) 3. v. paznic. 4. v. santinelă. 5. v. gardă. 6. (PLUTĂRIT) (reg.) argea, lăturaș, podijdiță.

STRÁJĂ s. v. apărătoare, avangardă, balustradă, barieră, escortă, gardă, grănicer, jandarm, mână curentă, parapet, parmaclâc, patrulă, pălimar, plăieș, rampă, rezemătoare, străjer, vamă.

strájă s. f., art. strája, g.-d. art. străjii; pl. străji

STRÁJĂ străji f. 1) Supraveghere menită să păstreze neschimbată o stare de lucruri; pază; gardă. ◊ A fi (sau a sta) de ~ (sau a face ~) a păzi. 2) Grup de oameni înarmați care însoțește deținuții în timpul deplasării (ca să nu evadeze); escortă. 3) Persoană sau grup de persoane care asigură paza unui obiect; gardă; pază. 4) Apărătoare la mânerul unei săbii. 5) Gaură mică, făcută lângă vrana unui butoi de vin, care se astupă cu un cep. [G.-D. străjii] /<sl. straža