STRÁNĂ, strane, s. f. 1. Fiecare dintre scaunele așezate, în Biserica ortodoxă, la dreapta și la stânga iconostasului, de-a lungul pereților naosului, pe care stau în timpul slujbei credincioșii. 2. Parte destinată cântăreților într-o biserică, unde se află de obicei și un pupitru pentru cărți. – Din sl. strana.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STRÁNĂ s. v. rasă, soi, specie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
stránă (-ne), s. f. – 1. (Înv.) Teren, cîmp. – 2. Scaun, jilț pentru demnitari în biserică. – 3. Scaunul dirijorului. – 4. Locul ocupat de cîntăreți în biserică. – 5. Țarc de noapte pentru turmă. Sl. strana „parte, regiune” (Miklosich, Slaw. Elem., 46; Cihac, II, 372), cf. bg. stran, sb., cr., slov., ceh. strana. – Der. stranic, adj. (înv., străin), cf. Coresi limba stranică și striinată, unde se vede că stranic nu este din aceeași familie cu străin, (var. înv. strainic), din sl. stranĭnikŭ; stră(i)nic, s. m. (străin, venetic), înv.; stră(i)nici, vb. (a hoinări, a umbla), înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
stránă s. f., g.-d. art. stránei; pl. stráne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STRÁNĂ ~e f. (în bisericile ortodoxe) 1) Rând de scaune de-a lungul pereților, pe care stau credincioșii în timpul slujbei religioase. 2) Loc destinat pentru cântăreți. [G.-D. stranei] /<sl. strana
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink