STRATAGÉMĂ, stratageme, s. f. 1. Procedeu întrebuințat în război pentru a înșela și a surprinde pe inamic. 2. Șiretlic, vicleșug, tertip. – Din fr. stratagème.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STRATAGÉMĂ s.f. 1. Manevră folosită în război pentru a înșela pe inamic. 2. Șiretlic, șiretenie, tertip, manieră ingenioasă. [Cf. fr. stratagème, it. stratagemma, lat., gr. strategema].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
STRATAGÉMĂ s. f. 1. manevră ingenioasă folosită în război pentru a înșela pe inamic. 2. șiretlic, vicleșug, tertip. (< fr. stratagème, lat., gr. stratagema)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
STRATAGÉMĂ s. subterfugiu, șiretenie, șiretlic, șmecherie, tertip, truc, viclenie, vicleșug, (rar) șireție, (reg.) solomonie, (Ban. și Transilv.) mișculanță, (înv.) marafet, măiestrie, (fam.) chichiță, chițibuș, manevră, merchez. (De ce ~ a uzat?)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
stratagémă s. f., g.-d. art. stratagémei; pl. stratagéme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STRATAGÉMĂ ~e f. 1) mil. Manevră întreprinsă în vremea luptelor cu scopul de a dezorienta și a surprinde pe inamic. 2) Mijloc iscusit prin care se maschează realitatea; șiretlic; truc; tertip; șotie. [G.-D. stratagemei] /<lat. strategma, fr. strategeme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink