STRATOCÚMULUS s. m. Formație de nori situată la altitudini relativ joase, având aspectul unor valuri. – Din fr. strato-cumulus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STRATOCÚMULUS m. Formație de nori situată la altitudine relativ joase, având aspect de valuri. /<fr. strato-cumulus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
STRATOCÚMULUS s.n. Formație compusă din nori cumulus și stratus cu bază ondulată, situați la o altitudine medie de 2000 m; cumulostratus. [< fr. strato-cumulus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
STRATOCÚMULUS s. m. formație de nori inferiori cu aspect de câlți sau de sfere de culoare cenușie, dispuse în rânduri ori în grupuri, la o altitudine între 50 m și 20 km; cumulostratus. (< fr. strato-cumulus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
stratocúmulus s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink