STRECURĂTOÁRE, strecurători, s. f. Obiect de gospodărie pentru strecurat lichide, având fundul (de metal) cu găurele sau prevăzut cu o sită de sârmă. ♦ Bucată sau săculeț de pânză rară prin care se strecoară laptele sau în care se pune cașul să se scurgă de zer. – Strecura + suf. -ătoare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STRECURĂTOÁRE s. (înv. și pop.) strecătoare, (pop.) sită, sitișcă, (reg.) ciurel, găurar, răvar, râușor, sitică. (~ de roșii.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
STRECURĂTOÁRE s. v. cucurig.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
strecurătoáre s. f., g.-d. art. strecurătórii; pl. strecurătóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STRECURĂTOÁRE ~óri f. 1) Vas de bucătărie de formă rotundă, de obicei cu mâner, cu fundul găurit, folosit pentru strecurarea lichidelor. 2) Pânză rară prin care se strecoară laptele sau se scurge cașul de zer. [G.-D. strecurătorii] /a strecura + suf. ~toare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink