STREPTOMICÍNĂ, streptomicine, s. f. Substanță antibiotică sub formă de pulbere albă, solubilă în apă, extrasă dintr-o specie de mucegai, folosită în tratamentul unor boli (infecțioase). – Din fr. streptomycine.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STREPTOMICÍNĂ f. Medicament folosit în tratamentul unor boli infecțioase (tuberculoză, difterie, tularemie etc.). [G.-D. streptomicinei] /<fr. streptomycine
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
STREPTOMICÍNĂ s.f. Substanță antibiotică cristalizată, folosită în tratamentul unor boli (infecțioase). [< fr. streptomycine].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
STREPTOMICÍNĂ s. f. antibiotic dintr-o ciupercă microscopică, cu acțiune bacteriostatică și bactericidă, folosit în tratamentul tuberculozei, meningitelor, septicemiilor etc. (< fr. streptomycine)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
streptomicínă s. f., g.-d. art. streptomicínei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink